La cursuri vorbesc foarte mult despre libertate. În trecut, am mai și scris despre asta pe blog.

Ideea se păstrează, ca să poți să dansezi în public, trebuie mai întâi să poți să dansezi în fața oglinzii, înainte să dansezi în fața oglinzii, trebuie să te simți tu bine în propria piele cu propriile mișcări. Pentru asta, desigur, sugerez săd ansezi când ești singur acasă, doar să dai drumul la muzică și să te miști cum simți tu mai bine, pentru că, de fapt, dansul nu ar trebui să fie reprezentat de o serie de reguli, te direcții, de formule matematice. Dansul, în forma lui cea mai simplă, ar trebui să fie ceva plăcut pe care-l faci singur sau cu un partener și multe trăiri (indiferent că vorbim de bucurie, dragoste, tristețe sau orice alt ceva)

Serios, dansul de nebun, singur, acasă a fost cel mai bun exercițiu pe care l-am descoperit când aveam probleme cu publicul și m-a ajutat să-mi depășesc timiditatea. Ăsta e și motivul pentru care îl sugerez tuturor celor care au probleme choreofobice.

Pașii pe care i-am făcut

1. Am ajuns acasă supărat după un antrenament prost;
2. M-am asigurat că sunt absolut singur acasă;
3. Am căutat o melodie care să mă facă să intru în starea potrivită;
4. Am dat drumul la muzică tare;
5. Am început să dansez cum am simțit eu!

De ce pun accent că să fii singur acasă? Pentru ca să nu pățiți ca în clipul de mai jos:

Nu știu de ce ar face Ed Sheeran așa ceva… A lansat o melodie absolut superbă cu o coregrafie genială fix LA FINAL de sezon de nunți…

Vă prezint Thinking out loud

Știu mai mult ca sigur că voi avea în 2015 cel puțin o dată la două săptămâni un cuplu care să danseze pe melodia asta. S-a dus „Valses de vienne”, adio „Second waltz”, nimeni nu v-a mai pomeni de „Once upon a december”. „Thinking out loud” o să fie noul hit al mirilor pentru 2015 și câțiva ani după!

Da, este vals, este modern, este Ed Sheeran, are un ritm foarte plăcut, versuri minunate și de când i-am dat play mă tot imaginez cum predau coregrafii la sală!

Gata, vă aștept cu înscrierile pentru nuntă :)

Mersi, Lavinia, pentru melodie!

Acum câteva săptămâni, a venit un cuplu la sală care mi-a arătat o filmare cu un dans de nuntă care mi-a plăcut foarte mult.

Este vorba de un colaj format din trei melodii: vals, tango și cha-cha.

Muzica

La capitolul muzică am fost impresionat de faptul că cineva o cânta live la pian! Sunt mare fan al melodiilor cântate live (pur și simplu se transmite mai multă energie decât într-un playback), mai ales în cadrul unui dans.

(mai mult…)

A început sezonul 11 din cea mai fantastică emisiunea de dans: So You Think You Can Dance! Primul episod a avut loc aseară și chiar dacă în România, pe căile normale, nu putem să vedem direct, am văzut câteva scene de dans și pot să spun că sezonul pare a fi unul absolut fantastic!

Lucrul pe care-l putem observa de la an la an este că nivelul dansatorilor crește încontinuu și chiar exponențial! Dacă în primele 3-4 sezoane până nu ajungeai în finală rar vedeai ceva care să te lase cu gura căscată, acum din primele câteva episoade rămâi absolut fără cuvinte. Desigur, eu am rămas cu favoriții mei din sezoanele 4-5-6, dar o să detaliez în continuare.

Mai jos o să pun câteva coregrafii, din fiecare sezon, care mi-au rămas în minte și care m-au impresionat enorm de mult în momentul în care le-am văzut.

(mai mult…)

În Martie am fost prin Paris și lucrul care m-a surprins pe mine cel mai mult a fost că foarte foarte multă lume alergă, atât în parc cât și pe stradă. Am intrat doar într-un parc (al cărui nume l-am uitat), dar era de dimensiunea celui din Morarilor. Ei bine, atât de mulți alergau în acea zi încât pur și simplu au format un șir continuu de persoane. Nu existau grupuri pe ici-colo, ci un singur șir, aproape indian, care nu se mai termina. Ca să intri în parc, trebuia să ai grijă să îi ocolești că între oricare două persoane nu aveai distanță mai mare de 2-3 metri și unii dintre ei aveau și viteză!

Ei bine, după ce am aflat că m-am îngrășat 10 kilograme în ultimul an, subit, mi-a revenit cheful de alergat! Am fost ieri în IOR și am făcut și eu jumătate de tură + distanța de la sală până în parc și înapoi (care apropo este mai mică decât mă așteptam, doar un kilometru, conform Runkeeper).

După ce am vorbit ieri cu Anda, mi-am amintit un lucru: acum câțiva ani ne întâlneam mai multe persoane de la Lotus Dance în weekend în parc și alergam. Între timp, am avut alte activități care ne-au ocupat weekend-urile: aerodance, cursurile de dans pentru nuntă sau cele de grup fiind doar o parte dintre ele.

Zic așa: haideți, într-un weekend, să începem să ne reluăm activitatea cu alergatul de dimineața (adică pe la ora 11-12 dimineața, nu 7-8 dimineața)! Nu contează parcul, poate să fie IOR, Morarilor, Circului, Herăstrău sau oricare. Majoritatea oricum suntem din zona sectorului 2 și 3, deci nu ar trebui să existe probleme.

Nu facem efort supraomenesc, după cum vedeți, din link-ul meu, nu sunt deloc în formă, deci suntem pe picior egal.

Ia ziceți, ne vedem sâmbătă, pe 31 Mai să ne mișcăm puțin? Promit că o luăm ușor și că nu doar alergăm! Ne oprim undeva pe iarbă și facem și puțin stretching. Lăsați un comentariu fie pe grup-ul Lotus fie în articol dacă veniți și unde ați vrea să mergem.

De asemenea, dacă sunt persoane din afara Lotus Dance care vor să ni se alăture, vă așteptăm!

Tocmai am ieșit dintr-o perioadă extrem de aglomerată și agitată. Cum stăteam eu așa, la semafor, în drum spre sală, obosit într-un hal incredibil și fără pic de chef de dans, de predat sau de respirat, mă gândeam că trebuie să fiu vesel, trebuie să zâmbesc și să fiu în formă pentru cursul pe care trebuie să-l țin, „ca proaspăt scos din cutie”, după cum zicea o profă de-a mea.

Și intru în sală, obosit, abia mișcându-mi picioarele și dau drumul melodiei de încălzire. Văd lumea cum zâmbește, văd lumea cum abia așteaptă să facă noile mișcări la tango și noile întoarceri în salsa. Nu pot să nu zâmbesc, în timp ce îmi continui încălzirea, uitându-mă la ei.

Și, așa fără chef, încep să le arăt primele mișcări ale zilei și văd că înțeleg, că prind, că le place, că vor mai mult, că se chinuie și oricât de mare ar fi oboseala nu pot, sub nici o formă, să nu mă implic în explicația pe care o dau.

La a doua melodie deja nu mai știam că eram obosit, am uitat complet, datorită explicațiilor, conversațiilor și oamenilor din sală. Încep să mă agit, încep să le arăt de ce nu e bine și de ce e bine să faci un fallway în felul ăsta, dar ei tot nu înțeleg, transpir și mai rău, încep să mă consum, să mă agit, să le explic prin mai multe feluri. Într-un fel unuia, în alt fel altuia, pentru că suntem diferiți și fiecare are un alt mod de a percepe același lucru.

După vreo 30 de minute de transpirat, dat explicații și corectat o singură figură, pun muzica, și îi văd cum fac pașii pe care i-am explicat, cum se întorc, cum băiatul își ține partenera unde trebuie, cum calcă împreună pe pas și cum dansează! Sentimentul dat de acest moment este absolut genial, a meritat fiecare picătură de transpirație și fiecare explicație suplimentară pe care am dat-o.

Așa ajungem noi să luăm pauza de 2-3 minute de la mijlocul antrenamentului.

Dansul al doilea, salsa, păi dăi și dansează, explică pirueta 2, 5, 2-5, hai cu 3 hai cu 4, hai cu mișcările din șold și brațele. Transpir, iar, lumea nu înțelege cum e cu greutatea pe fiecare picior, dar revin asupra mișcării, o atac din alt unghi și iată, le iese, reușesc să facă fiecare piruetă, reușesc chiar să danseze în pereche și nu poți să nu fi extaziat când la începutul ședinței se împiedicau și la finalul ei parcă patinează pe ringul de dans în timp ce fac un cross-arm, un hammerlock și un body-cross! Și nu doar că fac figura, dar aplică ceea ce tocmai au învățat cu doar câteva minute înainte!

Pfoa, da, așa da! Așa se face un antrenament genial! Un antrenament pe care nu aș vrea să îl termin, un antrenament care mă face pe mine să plec spre casă făcând câțiva pași de salsa sau tango pe stradă. Un antrenament în care vii obosit și vlăguit de chef și pleci dansând!

Am zis cumva că eram obosit când am început antrenamentul? Nu cred :) Vă mulțumesc pentru doza de energie pe care mi-o administrați șapte zile din șapte!

De curiozitate, voi cum vă simțiți după o ședință de dans bună?

photo credit: Flavio~ cc