Am discutat în ultimele săptămâni, cu mai mulți prieteni, despre libertate și despre constrângerile sociale pe care le întâlnim în viața de zi cu zi. Într-un fel ne comportăm acasă când suntem singuri și cu totul în alt fel când mergem pe stradă sau suntem într-un colectiv. Ceea ce într-o oarecare măsură este normal, dar mă face să mă întreb: cine suntem adevărații noi? Extrapolând acest exemplu în lumea dansului mi-am adus aminte de un exercițiu pe care îl făceam eu când eram la început de drum.

Libertate

Până să ajung la exercițiu, vreau să vorbesc de libertate, pentru că săptămânal cred că le zic celor care vin la cursuri de dans că trebuie să fie mai liberi în dans! Pentru că atâta timp cât ai inhibiții, ești măcinat de cum arăți (dansând) și îți este frică să te miști, nu o să evoluezi, ca dansator!

Acum ceva timp foloseam un exercițiu, dar din diverse motive am uitat de el și abia azi mi-am adus aminte cât de mult m-a ajutat pe mine, pentru că, inițial, eu nu dansam, eu nu mă mișcam și nu trăiam muzica. Doar stăteam și lăsam muzica să curgă pe lângă mine, uitându-mă pasiv la cei din jurul meu.

De ce nu dansezi?

Exercițiul începe prin a îți da seama de ce nu dansezi tu în public sau ce te oprește pe tine să dansezi în public. În principiu, motivul este frica de ridicol și frica de feedback-ul persoanelor de lângă tine.

Exceptând competițiile, eu nu puteam să dansez la o petrecere sau în club. Prin gând îmi treceau diferite lucruri: „dacă nu dansez bine și ceilalți râd”, „toată lumea știe că eu fac dansuri! se așteaptă la mai mult de la mine! Dacă dau greș?!” sau „toți se uită la mine, o să mă judece!”. Frazele care îți vin în minte sunt multe, dar ele trebuie ignorate! În primul rând, toate acestea erau doar în capul meu. Pentru că nu cred că sunt persoane care se duc la o petrecere, stau într-un colț, departe de telefon, și se uită special pe ringul ca să te vadă pe tine cum dansezi și să te judece mai rău ca la un concurs.

Închide ochii

Ca eu să scap de această inhibiție și să reușesc să dansez, a trebuit prima dată să-mi imaginez că nu mă privește nimeni. Un lucru greu de făcut, mai ales atunci când îi auzeam și îi simțeam pe cei de lângă mine. Mai bine zis, un lucru imposibil de făcut… așa că am schimbat puțin atmosfera. Când am prins un moment singur acasă am dat drumu la o melodie care să ma antreneze și am dansat. Am dansat cum știam eu mai bine, am dansat prost, am dansat comic, am dansat ca un nebun, dar mă simțeam atât de bine încât nu îmi venea să mă mai opresc! Și nu m-am mai oprit! Nici în casă, nici în sala de dans, nici în club, nici la petreceri, nici nicăieri.

Așa că… dacă vedeți pe cineva pe stradă, cu sau fără căști în urechi, dansând, sunt doar eu și vă mulțumesc :)

In the mood for…

DANCE! Normal, că ai nevoie și de melodii ca să te pună în starea potrivită pentru dans. Care sunt melodiile pe care ați dansa voi? Pentru mine, acum, la ora asta, ar fi „You shook me all night long” de la AC/DC sau „Everything” -Michael Buble.

Later edit

 
Cam așa fac și eu când dansez singur acasă :)