Duminică, la rugămintea unor prieteni am fost într-un club de milonga, recunosc, pentru prima dată. Eu sunt obișnuit cu stilul ballroom al tangoului care se cam bate cap în cap cu milonga așa că fiecare tentativă de a dansa cu o persoană care a făcut numai milonga a fost un eșec până de curând.
Când am intrat în sală în primul rând mi-a ieșit în evidență ceea ce i-ar ieși oricărui dansator, parchetul lucios și moale. Am observat după oglinzile de pe perete care reflectau siluetele dansatorilor, lumina ușor difuză, aroma muzicii de tango și discrepanța ținutelor, unii îmbrăcați la patru ace iar alții veniți în trening și un tricou.
M-am așezat ușor pe canapea și am privit, am privit și nu m-am mai putut dezlipi de cei care dansau. Nu erau toți profesioniști, puteam observa greșeli, ezitări și desincronizări, dar acestea parcă nu existau în momentul când priveam perechile dansând. Fiecare cuplu era parcă într-o transă, nimic și nimeni nu îi putea scoate din transă iar la fiecare final de melodie liniștea se așternea în sală, moment în care dansatorii înghețau și mie, ca simplu spectator, îmi venea să aplaud. Nu a fost melodie la care să nu simt nevoia să aplaud, dar aplaudând simțeam că le invadez intimitatea. Așa că am stat cuminte și m-am delectat cu formele care se petreceau prin fața ochilor.
Atenție, sunt profesor de dans de la 16 ani și dansez de la 9 ani, foarte puține lucruri din dans mă mai atrag în așa fel încât să rămân stupefiat și după cum am zis în alt articol trebuie să dansezi pentru a exprima nu pentru a impresiona. Nu m-au uimit figurile complicate pe care le făceau cuplurile, m-a uimit intimatatea dansatorilor, modul cum se strângeau în brațe, simbioza dintre ei și totuși, această experiență este de trăit, nu de povestit.
Mi-am promis că o să-mi duc toți prietenii iubitori de frumos în acest loc. Weekendul următor, duminică, la ora 19:00 invit cursanții Lotus Dance pe ringul de dans! Eu am stat doar o oră și în drum spre mașină dansam tango, de nebun, pe străzi!
