Tocmai am ieșit dintr-o perioadă extrem de aglomerată și agitată. Cum stăteam eu așa, la semafor, în drum spre sală, obosit într-un hal incredibil și fără pic de chef de dans, de predat sau de respirat, mă gândeam că trebuie să fiu vesel, trebuie să zâmbesc și să fiu în formă pentru cursul pe care trebuie să-l țin, „ca proaspăt scos din cutie”, după cum zicea o profă de-a mea.
Și intru în sală, obosit, abia mișcându-mi picioarele și dau drumul melodiei de încălzire. Văd lumea cum zâmbește, văd lumea cum abia așteaptă să facă noile mișcări la tango și noile întoarceri în salsa. Nu pot să nu zâmbesc, în timp ce îmi continui încălzirea, uitându-mă la ei.
Și, așa fără chef, încep să le arăt primele mișcări ale zilei și văd că înțeleg, că prind, că le place, că vor mai mult, că se chinuie și oricât de mare ar fi oboseala nu pot, sub nici o formă, să nu mă implic în explicația pe care o dau.
La a doua melodie deja nu mai știam că eram obosit, am uitat complet, datorită explicațiilor, conversațiilor și oamenilor din sală. Încep să mă agit, încep să le arăt de ce nu e bine și de ce e bine să faci un fallway în felul ăsta, dar ei tot nu înțeleg, transpir și mai rău, încep să mă consum, să mă agit, să le explic prin mai multe feluri. Într-un fel unuia, în alt fel altuia, pentru că suntem diferiți și fiecare are un alt mod de a percepe același lucru.
După vreo 30 de minute de transpirat, dat explicații și corectat o singură figură, pun muzica, și îi văd cum fac pașii pe care i-am explicat, cum se întorc, cum băiatul își ține partenera unde trebuie, cum calcă împreună pe pas și cum dansează! Sentimentul dat de acest moment este absolut genial, a meritat fiecare picătură de transpirație și fiecare explicație suplimentară pe care am dat-o.
Așa ajungem noi să luăm pauza de 2-3 minute de la mijlocul antrenamentului.
Dansul al doilea, salsa, păi dăi și dansează, explică pirueta 2, 5, 2-5, hai cu 3 hai cu 4, hai cu mișcările din șold și brațele. Transpir, iar, lumea nu înțelege cum e cu greutatea pe fiecare picior, dar revin asupra mișcării, o atac din alt unghi și iată, le iese, reușesc să facă fiecare piruetă, reușesc chiar să danseze în pereche și nu poți să nu fi extaziat când la începutul ședinței se împiedicau și la finalul ei parcă patinează pe ringul de dans în timp ce fac un cross-arm, un hammerlock și un body-cross! Și nu doar că fac figura, dar aplică ceea ce tocmai au învățat cu doar câteva minute înainte!
Pfoa, da, așa da! Așa se face un antrenament genial! Un antrenament pe care nu aș vrea să îl termin, un antrenament care mă face pe mine să plec spre casă făcând câțiva pași de salsa sau tango pe stradă. Un antrenament în care vii obosit și vlăguit de chef și pleci dansând!
Am zis cumva că eram obosit când am început antrenamentul? Nu cred :) Vă mulțumesc pentru doza de energie pe care mi-o administrați șapte zile din șapte!
De curiozitate, voi cum vă simțiți după o ședință de dans bună?
Pai stii ca nu vrem sa se mai termine :p
Foarte bine! Serios. De multe ori cand ajung la dans sunt mai mult sau mai putin varza (nu imi dau seama daca se vede, probabil nu, dar asa e), ieri seara m-am tarat in ultimul moment pana la sala iar cand am plecat parca zburam…sau pluteam. Poate suna exagerat dar inca nu am inteles mecanismul prin care ajung la dans obosita si plec odihnita. Dar poate nici nu trebuie sa inteleg, ci doar sa ma bucur de el…
Asa este. Mie imi trece oboseala sau daca am avut o zi mai grea sau o zi proasta dupa ce dansez prin camera sau doar ma uit la videoclipurile pe care le postati voi sau citesc articolele despre si cu dans imi trece oboseala si ma simt mult mai bine. Felicitari si va multumesc mult pentru ca ma faceti sa ma simt bine.
Este foarte important sa -ti creezi un program de dans ,pentru ati alunga starea de oboseala , starea de agitatie stresul din timpul zilei ,din timpul saptamanii indreptandu-te catre o sala de dans .Acolo cand ajungi e foarte important sa dai peste niste antrenori in care sa-ti creeze acel confort ce tu il ai nevoie ,sa te faca sa te rasfeti in pasii frumosi de dans ,sa-ti ofere posibilitatea sa uiti ca nu stii sa dansezi iar acei pasi ce tu de putin timp ii cunosti ,sa ti se para ca ii stii de cand lumea .
Asta da satisfactie la elevii ce ii avem in jurul nostru ,iar noi ca antrenori suntem foarte fericiti de tot ce observam in jurul nostru in ultimul timp, la schimbarea multor tineri ,cupluri ce vin cu mare nerabdare sa-si inceapa cursurile de dans ,sa vina cu o schimbare in programul lor , sa vina cu o schimbare in relatia lor de cuplu .
.Ne dorim sa-i invatam sa danseze , sa le oferim posibilitatea sa traiasca si altfel ,iar atunci cand ajung la un eveniment sa nu mai fie nevoiti sa stea la masa ,ci sa danseze asa cum invata ei la cursurile lor de dans , sa se simta siguri pe ei avand cunoscuti pasi din domeniu dansului ,cunoscand foarte multe stiluri si miscari de dans ,venind cu mai multa siguranta,ba chiar sa fie si admirati de prieteni ,de starea care o au si cum transmit atunci cand ei danseaza .
E adevarat ca avem zile si zile si noi ca antrenori ,se acumuleaza aboseala din timpul zile ,dar nimic nu ma poate schimba,atunci cand vin in contact cu tinerii ce ne intra in sala noastra de dans,,ce abia asteapta sa-si inceapa cursurile de dans iar noi cu mare drag sa le putem oferi aceea energie si stare de bine atunci cand suntem intampinati de prieteni , fiind chiar cursantii nostrii .Mi-am dorit intotdeauna sa aduc ceva in plus cursantilor nostrii ,la orele mele de dans ,ceva ce mi-ar fi placut si mie sa vad la un antrenor atunci cand am fost si eu eleva .
Acum pentru ca am avut mai mult timp la dispozitie chiar de dimineata mi-am dorit sa comentez si eu in blogul scolii noastre de dans