Bună dimineața, azi m-am trezit pe ritmuri latino! Am un chef nebun de dans și mi-am adus aminte de unul dintre coregrafii și dansatorii mei preferați când vine vorba de salsa, Alex Da Silva.
Prima lui apariție a fost în juriu la SYTYCD, după l-am văzut la aceeași emisiune ca și coregraf, acela a fost momentul când mi-a atras cu adevărat atenția.
Mult mai târziu l-am văzut pe el dansând și am rămas fascinat de modul cum se mișcă, este exact genul de dansator pe care eu îl apreciez. Face spectacol, nu este fals în expresivitate, te ridică în picioare la dans doar prin faptul că îl privești și îți aduce parcă un zâmbet pe buze când dansează.
Vorbesc foarte mult la sală de libertatea de exprimare, nu cea pentru care au luptat strămoii noștrii ci de libertatea din dans!
Atunci când dansezi este foarte clar că nu trebuie să existe bariere, să nu ai în cap ideea „Aoleu! Se uită cineva la mine!”. Și dacă se uită ce? Nu îi place se uită în altă parte, dar dacă îi place o să mă aprecieze mult mai mult!
Ideea de a scrie de libertate mi-a venit în timp ce urmăream următorul clip:
Sunt două vloggerițe pe care le urmăresc de ceva vreme, Nanalew și MeekaKitty. Sunt exemplul perfect de libertate în mișcare!
Dacă v-ați uitat la tot clipul o să vedeți că cele două se strâmbă și se schimonosesc foarte mult, chiar exagerează în unele momente, dar totuși clipul a devenit viral!! La momentul scrierii are 34 milioane view-uri dintre care 278 mii like-uri și 9 mii dislikeuri!
Pe scurt e imposibil să mulțumești pe toată lumea și nu ar trebui să încercați acest lucru, trebuie să vă mulțumiți pe voi! Vouă să vă placă ce faceți și cum faceți!
Vă las cu încă un clip al lui MeekaKitty în care face ce știe ea mai bine :) Să se distreze! Adică să cânte, să danseze și să se prostească în fața camerei.
Îmi place muzica bună (zic eu bună), dar și mai mult îmi place să văd coregrafii superbe/inteligente în videoclipuri.
Deși cam vechi, mi-a atras atenția următorul dans la orizontală:
Și că tot am vorbit de exprimare pe la sală și că un dansator nu poate fi considerat bun dacă nu are libertate în mișcare vă prezint următorul clip a lui P!nk:
Duminică, la rugămintea unor prieteni am fost într-un club de milonga, recunosc, pentru prima dată. Eu sunt obișnuit cu stilul ballroom al tangoului care se cam bate cap în cap cu milonga așa că fiecare tentativă de a dansa cu o persoană care a făcut numai milonga a fost un eșec până de curând.
Când am intrat în sală în primul rând mi-a ieșit în evidență ceea ce i-ar ieși oricărui dansator, parchetul lucios și moale. Am observat după oglinzile de pe perete care reflectau siluetele dansatorilor, lumina ușor difuză, aroma muzicii de tango și discrepanța ținutelor, unii îmbrăcați la patru ace iar alții veniți în trening și un tricou.
M-am așezat ușor pe canapea și am privit, am privit și nu m-am mai putut dezlipi de cei care dansau. Nu erau toți profesioniști, puteam observa greșeli, ezitări și desincronizări, dar acestea parcă nu existau în momentul când priveam perechile dansând. Fiecare cuplu era parcă într-o transă, nimic și nimeni nu îi putea scoate din transă iar la fiecare final de melodie liniștea se așternea în sală, moment în care dansatorii înghețau și mie, ca simplu spectator, îmi venea să aplaud. Nu a fost melodie la care să nu simt nevoia să aplaud, dar aplaudând simțeam că le invadez intimitatea. Așa că am stat cuminte și m-am delectat cu formele care se petreceau prin fața ochilor.
Atenție, sunt profesor de dans de la 16 ani și dansez de la 9 ani, foarte puține lucruri din dans mă mai atrag în așa fel încât să rămân stupefiat și după cum am zis în alt articol trebuie să dansezi pentru a exprima nu pentru a impresiona. Nu m-au uimit figurile complicate pe care le făceau cuplurile, m-a uimit intimatatea dansatorilor, modul cum se strângeau în brațe, simbioza dintre ei și totuși, această experiență este de trăit, nu de povestit.
Mi-am promis că o să-mi duc toți prietenii iubitori de frumos în acest loc. Weekendul următor, duminică, la ora 19:00 invit cursanții Lotus Dance pe ringul de dans! Eu am stat doar o oră și în drum spre mașină dansam tango, de nebun, pe străzi!
Dansul este un lucru greu. Dansul în pereche este un lucru și mai greu. Bărbatul trebuie să găsească ritmul muzicii, trebuie să aibă grijă cum navighează pe ringul de dans, să plănuiască o adevărată strategie în doar câteva secunde precum și modul cum urmează să se miște. După, el trebuie să își conducă partenera de dans pe acea direcție dorită cu acea viteză dorită și în același timp să mențină activă conxiunea din cuplu. Pe langă asta, el trebuie să fie atent la modul cum reacționează partenera și să răspundă în consecință (toate astea în doar câteva milisecunde) și să fie și responsabil în cazul în care ceva nu merge bine.
În acest timp noi ne întrebăm de ce nu sunt destui bărbați care dansează. Totuși, cei care „supraviețuiesc” continuă să treacă prin aceste chinuri de nenumărate ori. Motivul probabil este că răsplata unui dans bun este mai mare decât orice obstacol.
Am discutat cu mai multe persoane de la cursuri în ultimele săptămâni și din vorbă-n vorbă am ajuns la o super idee!
Ce ziceți dacă ne-am întâlni într-o seară de vineri sau sâmbătă la sală să vizionăm un film cu și despre dans, să-l discutăm și eventual să încercăm după și câteva mișcări din film :)
Eu am o listă de aproximativ 20 de filme , dar sunt deschis la sugestii!
Singura problemă este că avem nevoie de un proiector ca să putem vedea filmul cum trebuie. Nu prea văd eu 20 de persoane înghesuite în jurul monitorului laptopului :)
Dacă ne poate ajuta cineva cu recuzita ar fi nemaipomenit. În caz că nu, putem închiria unul. Am găsit destui provideri pe internet de unde am putea lua atât proiectorul cât și un paravan.
Dacă sunt persoane interesate o să vă rog să lăsați un comentariu mai jos, să îmi trimiteți un e-mail sau să îmi spuneți la sală sau pe facebook.
Desigur vom avea sucuri de băut, popcorn, nachos și multă distracție :) Who’s with me?
