Blog

Cu ochii închiși


Oricât de mult aș vorbi eu la cursuri și oricât de mult aș scrie eu pe blog despre cât de important este exercițiul cu legatul la ochi, tot nu o să înțelegeți până nu îl încerci. Aici îi am ca martori pe cei care au fost în sală săptămâna trecută de la 20:30.

De fapt, exercițiul a început cu încă o săptămână înainte, când am anunțat o ședință foarte grea pentru fete: vor fi legate la ochi și trebuie să se lase conduse. Băieții mei s-au umflat în pene de fericire pentru că vor avea libertatea să conducă fără nici un pic de rezistență din partea muzei.

Într-o lume ideală, femeile nu ar trebui să vină la dans, doar bărbații, ca să învețe să conducă. Asta pentru că într-o lume ideală femeile s-ar lăsa conduse.

Adrian Coman

Ziua cea mare

Ne vedem la sală, fetele scot eșarfele, le legăm la ochi, le luăm de mână și ne plimbăm cu ele prin sală. Da, doar atât am făcut, o melodie de tango doar ne-am plimbat prin sală, fetele conduse de băieți.

În a doua melodie am început să facem figuri simple (un walk, cross-system, ocho, gancho etc).

Și prin a treia melodie am început să ne distrăm, băieții în mod special, dar mai ales eu. Fetele fiind legate la ochi nu știau ce se întâmplă în sală, astfel că eu le arătam băieților un set nou de figuri și ei trebuiau să conducă. Nu făceau neapărat figuri complicate, dar erau figuri care să le pună în dificultate pe fete (sau cel puțin așa credeau ei).medium_5438128392

După primul set de figuri, băieții erau ușor panicați pentru că fetele nu se lăsau conduse, în ciuda faptului că erau legate la ochi.

După al doilea set de figuri (ceva mai greu), băieții deja supărați, fetele nu ascultă sau nu înțeleg ce zice băiatul, așa că domnii mei încep să vorbească, încercând cu disperare măcar prin cuvinte să se facă înțeleși.

După al treilea set de figuri încep băieții să se prindă ușor ușor că de fapt pe parcursul melodiilor ei au fost cei „chinuiți” și că ăsta nu este un exercițiu pentru fete, ca să se lase ele conduse mai bine, ăsta este un exercițiu pentru ei, să învețe să conducă!

 

Și uite așa, pe neașteptate, întreaga lume a masculilor feroce s-a dat peste cap. Au fost păcăliți! Figurile i-au pus în dificultate în primul rând pe ei, nu pe fete, dar, totuși, în urma exercițiului, băieții mei au învățat câteva lucruri:

Primul set- comunicarea corpului

În dans, fata nu se conduce din priviri sau prin forța degajată de brațe, se conduce din întregul corp, ca să arăt fetei că vreau să schimb direcția trebuie eu să îmi poziționez corpul astfel încât să o ajut (în 80% din mișcări umerii sunt perpendiculari cu direcția mea de deplasare).

Al doilea set – una spun, alta fac

A doua melodie a fost specială, am făcut un ocho cu un sandwich puțin mai dubios, partea interesantă era că fetele aveau de făcut ceva din picioare și băieții cu totul și cu totul altă mișcare care venea chiar în contra-timp cu cea a fetei. Aici băieții mei au învățat că nu mereu trebuie să-i spună fetei ce fac, ci mai degrabă trebuie să îi spună ce trebuie ea să facă și ei să-și văd de pașii lor.

Al treilea set – stai acolo… că stai bine pe butoi

A treia melodie a fost specială, pentru că băieții trebuiau să conducă nu doar pe orizontală ci și pe verticală, adică fata trebuia să ridice piciorul pe băiat. Și nu numai atât, dar în dans apăreau și ceva semnale contradictorii, pe primii trei pași trebuia să îi zică fetei să calce în spate, pe următorii doi să aștepte în timp ce băiatul se îndepărta de fată făcând doi pași în spate și la final, când băiatul a revenit, fata să-l mângâie pe acesta cu piciorul.

Acum

La o săptămână după acest eveniment, am observat că băieții sunt mai atenți atunci când își țin partenerele în brațe. Le conduc mai cu grijă și își folosesc întregul corp pentru a iniția mișcarea. Normal, încă nu sunt acolo unde trebuie și nici acolo unde aș vrea eu să fie, dar au evoluat!

Dacă ești instructor, fă exercițiul ăsta cu persoanele care vin la sală la tine! Dacă ești cursant, încearcă exercițiul ăsta la sală! Dacă iubești dansul, încearcă exercițiul ăsta împreună cu cineva, just for the fun of it!

 

Of, am făcut niște poze absolut geniale în ziua aia, dar îmi e teamă că am pierdut card-ul :( Cu cel mai mare regret spun că nu am nici o poză de la eveniment, dar mai facem!

 

photo credit: JOE-3PO

cs-bcn-buc-1

Ziua internationala a dansului


Anul trecut, pe vreme asta, avea loc un flashmob de salsa organizat de Elena Măruță. Nu știu dacă sunt planuri și anul acesta, dar în caz că aflu, vă voi anunța. Până atunci, vă semnalizez că urmează o zi foarte importantă în comunitatea dansului internațional:

29 Aprilie

29 Aprilie este considerată Ziua Internațională a Dansului! Astfel că cei de la Asociația pentru Cultură și Tango împreună cu Mattei Events vor organiza un eveniment de tango în zona Universitate, mai exact în holul mare de la intrarea în Facultatea de Litere.

Vom avea parte de demonstrații de tango și, desigur, discuții legate de dans! Vă notați în agendă și în calendar data de 29 Aprilie, ora 18:30. Adresa exactă este Str. Edgar Quinet, nr. 5-7, Sector 1.

După ce spectacolul se termină vă aștept la cursurile de dans pentru adulți de la ora 20.30 pentru a pune în aplicare ce „ați furat”, atenție, aceasta este grupa de intermediari, pentru grupa de începători, vă aștept luni de la 20:30!

Link event Facebook

30 Aprilie

Tot cu ocazia Zilei Internaționale a Dansului, la Institutul Francez, pe strada Dacia 77, sala Elvire Popesco, vom putea urmări 12 scurtmetraje internaționale de dans.

Dintre artiștii care au lucrat la realizarea filmelor numesc doar câțiva: Chevi Muraday, Chistian Larson, Daniel Moshel, Holly Rotschild, Javier Carenete, Simon Fildes. Dacă nu vă sunt cunoscute numele, nu este problemă, sugerez să îi căutați pe YouTube, măcar pe sărite, ca să vă formați o idee asupra calității dansului.

Evenimentul se numește Choreoscope și se va desfășura între orele 19:00 și 22:00. Eu voi fi la cursuri de la 20:30, astfel încât nu o să pot să stau până la final, din păcate, dar dacă aveți câteva ore libere, sunteți pasionați de dans și doriți să veniți, ne vedem acolo :)

Ce ar trebui să mai știți? Sunt premiere exclusive în România, intrarea este liberă (în limita locurilor disponibile) și cu siguranță va fi un eveniment special!

Link event Facebook.

 

Articolul ăsta este pentru tine, persoană egoistă


Tu, persoană egoistă, te fac egoistă pentru că așa ești. Și să nu îndrăznești să îmi spui că nu e adevărat!

De ce vii la cursuri de dans? Ca să înveți să dansezi? Ca să cunoști lume? Ca să evoluezi? Să impresionezi vreo persoană? Sau ca să agăți pe cineva? În final, probabil ai venit la dans pentru tine sau, în unele cazuri, să scapi de gura prietenei, adică tot pentru tine.

Trebuie să știi, dacă vrei să fii un dansator bun nu trebuie neapărat să îți iubești partenera, trebuie doar să asculți și să iubești muzica pe care dansezi! Un dans frumos implică respect enorm unul pentru altul, respect care trebuie să se vadă în mișcările, atingerile și discuțiile voastre (când zic discuții, se înțelege, mă refer la body language).

Un dans bun nu este cel care arată bine, un dans bun este cel care se simte bine! Și se simte bine atunci când sunteți conectați! Pentru a se forma o legătură în cuplu ai nevoie de foarte multă răbdare și înțelegere. Uneori îmi dau seama că nici eu nu sunt conectat cu partenera. Moment în care pur și simplu stăm în pereche și facem un singur lucru, fie pașii de bază, fie un pas care să ne ajute să intrăm în caracterul dansului (un ocho la Tango, de exemplu), fie doar stăm cu ochii închiși și încercăm să ne simțim unul pe celălalt.

Când vorbim de conectare, pentru mine nu mai contează nimic altceva decât eu și partenera. Îi simt respirația și ea o simte pe a mea. Eu mă gândesc la ce mișcare vreau să fac și se întâmplă. Fără efort și fără dezechilibru. Ai sentimentul acela că ai un singur corp, dar patru picioare și, brusc, totul începe să curgă: muzica, mișcarea, sincoparea, lucrul picioarelor, intuiția, improvizația, toate se unesc într-o experiență unică și surprinzătoare care are ca durată de viață doar acea unică melodie. Este ca un drog, devii dependent, te intoxică și îi face pe oameni să aibă privirea aceea de parcă ar fi într-o transă, e magic.

Eu de-aia dansez, pentru tripul acela! Nu dansez să se simtă partenera mea mai bine, nu dansez ca să îmi mulțumească la final, nu dansez ca să mă aprecieze lumea sau să învețe alte persoane de la mine, nu dansez nici ca să îmi mai treacă prin brațe o muză sau să simt o altă aromă de tango! Dansez pentru că mă simt eu bine!

Da articolul este pentru mine, sunt un egoist și voi ar trebui să învățați să fiți cel puțin la fel de egoiști ca mine.

adrian comanSursă foto: pasma

 

medium_4552051664

Am dansat cu ochii închiși


-Auzi, dar tu ai închis ochii?
-Da, dar tu i-ai închis?
-Nu…
-Bine, hai, încă o dată!

Și dăm play lui Track 14 și o luăm de la capăt.

Pentru noi așa a ajuns tango-ul: un dans în care dacă nu ai închis ochii, înseamnă că nu ai dansat bine. Cum am ajuns să dansăm cu ochii închiși, nu știu, pentru că nu a fost ceva ce ne-am propus și a fost ceva la care am ajuns. Pur și simplu, repetând, ne-am dat seama reciproc că avem ochii închiși, fără să vrem. Asta a avut implicații uriașe, mai ales pentru mine, pentru că am background în dansul sportiv unde eu trebuie să domin ringul de dans! Cum să mai domin eu ringul de dans, când am ochii închiși? Cum ar putea un orb să conducă?

Și mi-am dat seama, că, de fapt, în tango nu este nevoie să domini ringul de dans, pentru că nu există ring de dans, nu există nimic în afară voastră. Totul dispare în jurul vostru și rămâneți doar voi, îmbrățișarea și muzica. Vă conectați unul cu celălalt și nu mai sunteți două persoane, una care să conducă și una care să urmeze, deveniți o singură entitate: un cuplu care dansează!

Când închizi ochii și muzica umple sala are loc cea mai frumoasă conversație posibilă, cea în care îți folosești corpul pentru a transmite mesajul, abia atunci o să realizezi cât de puternică este abilitatea asta a dialogului nonverbal și vei învăța încet, încet să o folosești peste tot.

Ca să exemplificăm, în seara aceasta, la cursurile de dans pentru adulți, grupa de intermediari, voi lega atât fetele cât și băieții la ochi (pe rând, nu simultan).

Exercițiu este interesant pentru că doamnele vor învăța să se lase mai bine conduse, fără să se bazeze pe ceea ce văd. Domnii, însă, vor învăța nu doar să conducă, dar să conducă ascultând partenera. Pentru că am mai zis, bărbatul nu trebuie să spună ceva și ea să asculte, bărbatul trebuie să asculte feedback, să proceseze informația și după să vorbească/conducă. Dansul este dialog, nu monolog!

Apropo, știți ce se întâmplă după un dans în care atât eu cât și ea am închis ochii? Un mulțumesc.

medium_4552051664Voi închideți ochii când mirosiți o floare?

 

photo credit: ^@^ina (Irina Patrascu)

luni

Să zâmbim luni 6 – dansul fără vârstă


În general, nu vorbesc despre conversațiile pe care le am la telefon cu clienții. Excepție fac cazurile care mă șochează, unul a fost săptămâna trecută, cu doamna care m-a trezit dimineață spunându-mi că două ședințe de dans sunt prea multe pentru un copil, al doilea este un apel pe care l-am primit în weekend, de la un cuplu, de ~70 de ani, care dorește să danseze.

În primă fază au vrut să ne vedem ca să înțeleg că nu sunt tineri și că nu se pot mișca foarte bine, așa că ne-am întâlnit, duminică seara, la sală și am discutat despre dans, despre dans și vârstă, despre dans și ani și despre dans și relațiile interumane pe care acestea le leagă. Simt că le-aș invada intimitatea dacă aș spune prea multe despre discuția noastră, vă voi spune doar că s-au cunoscut prin dans acum aproape 50 de ani și că eu de mult nu am mai avut o discuție atât de lucidă despre viață și conexiune precum am avut-o cu cei doi.

Avem o vârstă…

Frica lor era că nu o să îi accept la dans datorită vârstei. Lucru total fals! Mai ales că, în trecut, chiar am organizat o grupă pentru seniorii care doreau să învețe să danseze și am avut un mare succes! Seniorii din grup se pregăteau pentru nunta unei nepoate (de prin Mexic) și voiau să îi facă o surpriză: să danseze un tango argentinian și o salsa la marele eveniment!

Revenind… Problema adevărată nu este niciodată vârsta, problema suntem noi, dacă noi ne dorim să facem un lucru, atunci ar trebui să îl facem. Dacă tu vrei ca la 70 de ani să înveți să dansezi, ce te oprește? Doar tu și teama de părerile celor din jur, dar aici intervine factorul surpriză, pentru că cei din jur nu te vor acuza, așa cum poate ai crede, ci te vor respecta și te vor privi cu alți ochi, plini de admirație. Pentru că ai reușit să îți urmărești visul și pentru că ți-ai dat seama că dansul, într-adevăr, nu are vârstă și indiferent de ani, poți să fii o persoană spectaculoasă, frumoasă și să faci ceva incredibil.

Ajungând acasă, mi-am amintit că am văzut dimineață un clip de la „Britain’s got talent” în care o doamnă de 80 de ani ne emoționează cu tango și salsa!

 

În final, vreau să mulțumesc cuplului care mi-a făcut seara de duminică mult mai plăcută și abia aștept să îi văd la cursuri de dans pe ritmuri de 123 și quick quick slow, pentru că da, vor să danseze vals și tango argentinian :)

Acum, scuza ta care este?

Cat-Sees-Lion1

De ce să dansez?


Ok, întrebarea nu este chiar „De ce să dansez?”, mai degrabă „De ce să nu dansez?”

Zilele trecute am vorbit despre dansatul în public și despre cum să devii mai liber. Ieri mergeam cu metroul și în ciuda faptului că era o oră neobișnuit de devreme chiar și pentru un om normal, mai se aflau persoane pe peron. Discutând cu Andreea (cea care mă acompania la ora aceea meschin de devreme), a spus că ea nu m-a văzut niciodată dansând în locuri publice: la metrou, în stația de tramvai sau pe stradă. Și nu e pentru că ne vedem rar. Așa că… am început să dansez…

Reacția

 

 

Bine, nu dansam eu ca băieții din filmarea de mai sus. În primul rând pentru că nu pot și în al doilea rând pentru că există o limită a decenței pe care până și eu o respect atunci când vine vorba de dans și spațiul public, dar câțiva pași de salsa și o întoarcere două tot am putut să fac! Totuși, reacția ei a fost să mă oprească din dans, pentru că… lumea se uită la mine! Atunci mi-am mai amintit un exercițiu și o întâmplare: Eram copchil de vreo 13 ani când mi s-a pus tare rău pata pe o fată, dar nah… am mai zis că eu eram timid, fricos și, în ciuda faptului că făceam dans de vreo 4 ani, îmi era frică să o invit la dans.

De ce/de ce nu

Și îmi tot puneam eu întrebarea „de ce să dansez?” și tot eu îmi răspundeam „lasă, stau mai bine eu, frumos, relaxat, bine mersi în banca mea și… și… și nu prind fata…”. Așa că am schimbat ceva! Am schimbat întrebarea și i-am adăugat un NU: „De ce să nu dansez?”. Mai ales că mergeam la cursuri de dans, știam să mă mișc și știam să o conduc.

Ideea de final e următoarea: dansează! Ridică-te și invită la dans persoana aceea, ridică-te și dansează doar pentru a fi fericit, pentru că adevăratele întrebări sunt: „De ce să nu fiu fericit?” și „De ce să nu mă simt bine?”

 

Cat-Sees-Lion1