Mămicile dansatorilor fac parte dintr-o altă categorie de oameni față de restul Pământenilor, pot spune că au chiar propria lor subcultură, ajungând în unele locuri să fie denumite simplu: „mămicile”.

Calități

De ce sunt ele atât de speciale? Pentru că au o răbdare incredibilă! Du-te și du-l la cursuri de dans, așteaptă cu prichindelul acolo vreo 90 de minute, minim, adu-l de la dans și apucă-te de alte treburi. Repetă asta de vreo 3 ori pe săptămână și deja începi să faci parte din grupul „mămicile”.

După un an, urmează testul suprem: perioada competițională! Acum, lucrurile devin și mai distractive! du-te, tu, mămico, și caută materiale pentru rochițe, pantofi, saci pentru costumații, agrafe, ace de păr, plase de păr, ciorapi, dresuri și multe alte accesorii. Și drumurile astea s-au scurtat enorm de când cluburile au început să aibă propria croitoreasă, așa cum avem și noi, dar asta nu înseamnă că alergătura mămicilor a dispărut de tot.

În timpul concursului, în general, mămicile formează un grup și le poți observa cum stau pe margine și vorbesc în general despre dans și despre reușitele pe care le-au mai avut cei mici, iar când vine momentul de intrat pe ringul de dans, le poți observa cum se înroșesc ușor de emoții.

În final, mămicile sunt cele care se agită pentru cei mici și merită toată aprecierea noastră, a antrenorilor, a copiilor, a vecinilor și.. mai ales a tăticilor, pentru că…

Tăticii

Tăticii sunt și ei un grup aparte. În general sunt foarte relaxați și privesc toată sceneta cu un aer de mândrie de neatins care în general se poate traduce prin: „Uite ce copil frumos și talentat am!”.

Hmmm, mămici, tătici, dansatori, antrenori, am sau nu dreptate? :) Am uitat să specific ceva?

În final

Mai în glumă sau mai în serios, am scris acest post în urma unor discuții, între prieteni, pe care le-am avut în acest weekend în care am vorbit despre câte sacrificii au  făcut părinții mei, câte drumuri până la antrenamente, prin trafic oribil, dintr-o parte în alta a orașului (Pantelimon-Drumul Taberei), atât la ore de vârf, cât și în weekend. Alte drumuri pentru costumații (mergeam tot pe undeva prin Militari pentru primele mele perechi de pantaloni). Să nu mai zic stresul banilor, pentru că la nivel de performanță, dansul sportiv nu este tocmai un sport ieftin.

Așa mi-am dat seama că, într-adevăr, mămicile și tăticii care își sprijină copiii merită un titlu onorific și o medalie sau o cupă pentru tot efortul depus și ca semn de mulțumire aprecierea veșnică noastră, a copiilor, veșnică.

Mulțumesc, Vichy și Dorel.

Semnat, Adrian.